Bildenberg Club

Paul Dorneanu
Lista participantilor la conferinta anuala a grupului Bilderberg cuprinde nume nelipsite precum Regina Beatrix, David Rockerfeller, Henry Kissinger, Etienne Davignon, Robert Zoellick, Paul Wolfowitz, Fareed Zakaria, Dennis Ross, David Petraeus, Jaap de Hoop Scheffer, Richard Holbrooke, Josef Ackermann, Tony Blair, Jean Claude Trichet, Otto Schily, Jose Manuel Baroso, Stephen Harper, Bertrand Collomb, etc
Regina Beatrix a Olandei
Regina Sofia a Spaniei
Prințul Constantin (prinț belgian)
Prințul Philippe Etienne Ntavinion, Belgia
Étienne, Viscount Davignon, Belgia (fost vice-președinte al Comisiei Europene)
Josef Ackermann (bancher elveţian şi CEO al Deutsche Bank)
Keith B. Alexander, Statele Unite ale Americii (general-locotenent, US Army, director al National Security Agency)
Roger Altman, Statele Unite ale Americii (bancher, fostul adjunct al Trezoreriei SUA, Secretarul sub Bill Clinton)
Georgios A. Arapoglou, Grecia (guvernator al Băncii Naţionale a Greciei)
Ali Babaca, Turcia (viceprim-ministru responsabil pentru economie)
Francisco Pinto Balsemão, Portugalia (fost prim-ministru al Portugaliei)
Nicholas Bavarez, Franţa (economist si istoric)
Franco Bernabe, Italia (Telecom Italia)
Xavier Bertrand, Franţa (franceză politician conectat la Nicolas Sarkozy)
Carl Bildt, Suedia (fost prim-ministru din Suedia)
Ianuarie Bgiorklount, Norvegia (?)
Christoph Blocher, Elvetia (industrialist, vicepreședinte al Partidului Popular Elveţian)
Alexander Bompar, Franţa (?)
Ana Patricia Botin, Spania, (preşedinte al Banco Banesto)
Henri de Castries, Franţa (Preşedintele AXA, grupul de asigurări francez)
Juan Luis Cebrián, Spania (jurnalist pentru Grupo PRISA; tatăl său a fost un înalt jurnalist în regimul fascist Franco)
W. Edmund Clark, Canada (CEO TD Bank Financial Group)
Kenneth Clarke, Marea Britanie (parlamentar)
Luc Cohen, Belgia (?)
George David, Statele Unite ale Americii (fostul preşedinte şi CEO al United Technologies Corporation, membră a consilului Citigroup)
Richard Dearlove, Marea Britanie (fostul şef al serviciilor secrete Britanice – Secret Intelligence Service)
Mario Draghi, Italia (economist, guvernator al Băncii din Italia)
Eldrup Anders, Danemarca (CEO Dong Energy)
John Elkann, Italia (industriaş italian, nepotul lui Gianni Agnelli de târziu, şi moştenitor la constructorului de automobile Fiat)
Thomas Enders, Germania (CEO Airbus)
Jose Entrekanales, Spania (?)
Isintro ????, Spania (?)
Niall Ferguson, Statele Unite ale Americii (profesor de istorie la Universitatea Harvard şi William Ziegler profesor la Harvard Business School)
Timothy Geithner, Statele Unite ale Americii (Secretar al Trezoreriei)
Ntermot ?????, Irlanda (AIV Group) (?)
Donald Graham, Statele Unite ale Americii (CEO si presedinte al consiliului de administraţie al The Washington Post Company)
Victor Chalmperstant, Olanda (Leiden University)
Ernst Hirsch Ballin, Olanda (politician olandez, ministru al Justiţiei, în cel de-al patrulea cabinetul al Balkenende , membru al Recursului Crestin Democrat)
Richard Holbrooke, Statele Unite ale Americii (trimisul special al lui Obama pentru Afganistan şi Pakistan)
Jaap de Hoop Scheffer, Olanda (politician olandez şi momentan Secretarul General al NATO)
James Jones, Statele Unite (consilier de securitate națională la Casa Albă)
Vernon Jordan, Statele Unite ale Americii (avocat, consilier apropiat al preşedintelui Bill Clinton)
Robert Keigkan, Statele Unite ale Americii (? – posibil, Robert Kagan, neocon istoric)
Girki Katainen, Finlanda (?)
John Kerr (aka Baronul Kerr a Kinlochard), Marea Britanie (vicepreşedinte al Royal Dutch Shell şi un membru independent al Camerei Lorzilor)
Mustafa Vehbi Koç, Turcia (Preşedintele conglomerat industrial Koç Holding)
Roland GT, Germania (?)
Sami Cohen, Turcia (jurnalist) (?)
Henry Kissinger, Statele Unite ale Americii
Marie Jose Kravis, Statele Unite ale Americii (Institutul Hudson)
Neelie Kroes, Olanda (Comisarul European pentru Concurenţă)
Odysseas Kyriakopoulos, Grecia (Grupul S & B) (?)
Manuela Ferreira Leite, Portugalia (economist şi politician)
Bernardino Leon Gross, Spania (Secretarul General al Preşedinţiei)
Jessica Matthews, Statele Unite ale Americii (Preşedinte al Carnegie Endowment for International Peace)
Philippe Maystadt (Preşedintele Băncii Europene de Investiţii)
Frank McKenna, Canada (vicepreşedinte al Băncii Toronto-Dominion)
John Micklethwait, Marea Britanie (redactor-şef al The Economist)
Thierry de Montbrial, Franţa (a înființat Departamentul de Economie al Școlii Politehnice şi şeful Institutului Francez de relații internaționale)
Mario Monti, Italia (economist şi politician, preşedinte al Universitatea Bocconi din Milano)
Miguel Angel Moratinos, Spania (ministrul Afacerilor Externe)
Craig Mundie, Statele Unite ale Americii (şef de cercetare şi ofiţer strategic de la Microsoft)
Egil Myklebust, Norvegia (preşedinte al consiliului de administraţie al SAS Grup, Sistemul Aerian Scandinav / Scandinavian Airlines System)
Mathias Nass, Germania (editor al ziarului Die Zeit)
Denis Olivennes, Franţa (director general al Nouvel Observateur)
Frederic Oudea, Franţa (CEO al grupului bancar Société Générale)
Cem Özdemir, Germania (co-lider al Partidului Verde şi membru al Parlamentului European)
Tommaso Padoa-Schioppa, Italia (bancher, economist şi fostul ministru al Economiei şi Finanţelor)
Dimitrios Th.Papalexopoulo, Grecia (Managing Director al Titan Cement Company SA)
Richard Perle, Statele Unite ale Americii (American Enterprise Institute)
David Petraeus, Statele Unite ale Americii (comandant US Central Command)
Manuel Pinho, Portugalia (ministru al economiei şi inovării)
J. Robert S. Prichard, Canada (CEO al Torstar Corporation si presedinte emerit al Universitatii din Toronto)
Romano Prodi, Italia (fostul premier italian şi fost preşedinte al Comisiei Europene)
Heather M. Reisman, Canada (co-fondator al Indigo Books & Music Inc).
Eivint Reitan, Norvegia (economist, corporate ofiţer şi politician de Centrul parte)
Michael Rintzier, Republica Cehă (?)
David Rockefeller, Statele Unite ale Americii
Dennis Ross, Statele Unite ale Americii (consilier special pentru Golful Persic si Asia de sud-vest a Secretarului de Stat al Hillary Clinton)
Barnett R. Rubin, Statele Unite (directorul de studii şi Senior Fellow, Centrul pentru Cooperare Internaţională)
Alberto Rouith-Gkalarthon, Spania (?)
Susan Sampantzi Ntintzer, Turcia (?) Guler Sabanci, presedinte al Sabanci Holdings (?)
Indira Samarasekera, Canada (preşedinte al Universităţii din Alberta, Consiliul de Directori Scotiabank)
Rountol Solten, Austria (?)
Jürgen E. Schrempp, Germania (CEO DaimlerChrysler)
Pedro Solbes Mira, Spania (economist, Socialist, al doilea Vice președinte şi ministru al Economiei şi Finanţelor)
Sampatzi Saraz, Turcia (bancher) (?), poate, Süreyya Serdengeçti (fost guvernator al Băncii Centrale din Turcia) http://arsiv.zaman.com.tr/2002/05/29/ekonomi/h6.htm
Sanata Seketa, Canada (Universitatea din Canada) (?)
Lawrence Summers, Statele Unite ale Americii (economist, director al Casei Albe a Consiliului Naţional Economic)
Peter Sutherland, Irlanda (preşedinte, BP şi preşedinte al Goldman Sachs International)
Martin Taylor, Regatul Unit al Marii Britanii (fostul director executiv al Barclays Bank, în prezent preşedinte al Syngenta AG)
Peter Thiel, Statele Unite ale Americii (Clarium Capital Management LCC, PayPal co-fondator, Consiliul de Directori, Facebook)
Agan Ourgkout, Turcia (?)
Taneli Matti Vanhanen, Finlanda, (prim-ministru)
Daniel L. Vasella, Elveţia (Preşedinte al Consiliului de administraţie şi Chief Executive Officer la Novartis AG)
At van der ezita, Olanda (Director General al Royal Dutch Shell)
Guy Verhofstadt, Belgia (fost prim-ministru)
Paul Volcker, SUA (fostul director al Federal Reserve , Șeful comitetului consultativ de resuscitare economică a lui Obama)
Jacob Wallenberg, Suedia (preşedinte la Investor AB şi fostul preşedinte al Skandinaviska Enskilda Banken)
Marcus Wallenberg, Suedia (CEO al Investor AB, fostul preşedinte al Skandinaviska Enskilda Banken)
Nout Wellink, Olanda (preşedinte al De Nederlandsche Bank, Consiliul de administraţie, Banca Reglementelor Internaţionale)
Hans Wijers, Olanda (CEO de multinationala Corporation AkzoNobel)
Martin Wolf, Marea Britanie (asociat şi redactor şef economie, comentator la Financial Times)
James Wolfensohn, Statele Unite ale Americii (fostul preşedinte al Băncii Mondiale)
Paul Wolfowitz, Statele Unite ale Americii (secretar adjunct al apărării al SUA, preşedinte al Băncii Mondiale, în prezent școlar AEI)
Fareed Zakaria, Statele Unite ale Americii (jurnalist, autor, şi gazdă CNN)
Robert Zoellick, Statele Unite ale Americii (fost director general al Goldman Sachs, preşedinte al Băncii Mondiale)
Dora Bakoyannis, Grecia (Ministru al Afacerilor Externe)
Anna DIAMANTOPOULOU, Grecia (membru al Parlamentului pentru a Mişcării Socialiste Panhellenic)
Yannis Papathanasiou, Grecia (Ministerul Finanţelor)
George Alogoskoufis, Grecia (fost ministru)
George A. David, Grecia (om de afaceri, presedinte al Coca-Cola)
Grupul Bilderberg – Guvernul mondial secret
Conferinţa anuală a Grupului Bilderberg este categoric cea mai importantă întâlnire din lume, pentru că la ea participă în fiecare an mai mulţi lideri mondiali, mai mulţi politicieni de vârf, mai multe personaje regale şi lideri ai afacerilor, decât la orice altă întâlnire sau eveniment, de orice gen, de oriunde. Summitul G8 şi Forumurile economice mondiale sunt simple evenimente de duzină prin comparaţie cu conferinţele Bilderberg.
Nu există nici o altă întâlnire la care să participe conducătorii tuturor instituţiilor internaţionale majore, precum Banca Mondială, Fondul Monetar Internaţional, Naţiunile Unite şi Uniunea Europeană.Publicul larg ar trebui să creadă că grupul Bilderberg NU conduce lumea, dar categoric membrii acestui grup sunt oamenii care conduc lumea.
Fără îndoială, lumea este controlată de un număr restrâns de oameni extrem de bogaţi, care au mai multă putere decât orice guvern naţional, şi care nu sunt aleşi pe aceste poziţii. Biderberg pur şi simplu oferă un cadru formal pentru ca toţi aceşti oameni să se întâlnească în fiecare an.
Grupul Bilderberg nu este democratic. Membrii săi nu sunt aleşi şi el nu dă socoteală oamenilor de pe planetă; acelaşi lucru este valabil şi pentru Banca Mondială, Fondul Monetar internaţional, Naţiunile Unite, sau cele mai puternice corporaţii sau bănci. Şi totuşi, deciziile luate de aceste grupuri afectează fiecare fiinţă umană de pe Pământ, acum şi pentru multă vreme de acum înainte.
Iar ceea ce este cel mai înspăimântător este totalul secret care înconjoară întâlnirile Bilderberg. Atunci când au loc, aceste superconferinţe nici măcar nu sunt menţionate la ştiri. Dacă atât de multe personaje importante din lume se reunesc pentru a pune la cale destinele planetei, este evident că ar trebui date nişte explicaţii publicului larg. Dar nu ni se aruncă decât praf în ochi – că este un simplu forum de discuţii!
Grupul Bilderberg a fost înfiinţat în 1954. Prima întâlnire a avut loc în Olanda, la Osterbeek, în Hotelul Bilderberg, de unde grupul şi-a luat şi numele. Reuniunea a fost organizată de prinţul Bernhard al Ţărilor de Jos, fost ofiţer SS, şi de David Rockfeller.
Grupul Bilderberg a devenit una din cele mai puternice reţele de influenţă, reunind personalităţi din toate ţările, conducători politici, economici, din lumea finanţelor, a mass-mediei, din armată sau serviciile secrete, ca şi câţiva oameni de ştiinţă şi profesori universitari. Datorită influenţei acestui grup în domeniul economic, se afirmă că el reprezintă de fapt un adevărat guvern mondial ocult.
Grupul Bilderberg este structurat pe trei niveluri:
1. „Cercul exterior” este foarte extins. Practic peste 80% din participanţii la reuniuni nu cunosc decât o parte din strategiile şi scopurile reale ale organizaţiei, deci fac parte din cercul exterior.
2. Comitetul director (Steering Comitee), al doilea nivel, este mult mai restrâns. Acest nivel este alcătuit din aproximativ 35 de membri, exclusiv europeni şi americani. Ei cunosc în proporţie de 90% obiectivele şi strategia grupului. Membrii americani ai acestui nivel sunt de asemenea şi membri în CRE – Consiliul Relaţiilor Externe (în engleză Council on Foreign Relations – CFR).
3. Comitetul Consultativ Bilderberg, al treilea nivel, este nucleul acestei grupări. El este alcătuit din 12 membri, singurii care cunosc în totalitate strategiile şi scopurile reale ale organizaţiei.
Astfel structurat, grupul Bilderberg este un veritabil guvern mondial ocult. În cursul întâlnirilor care au loc o dată pe an, pentru patru zile, în hoteluri de lux sau castele înconjurate de parcuri mari sau aflate în plină natură, se iau decizii strategice esenţiale pentru toate ţările acestei planete.
Pentru menţinerea secretului se iau măsuri extreme: întâlnirile se desfăşoară de fiecare dată în altă parte. Grupul închiriază integral hotelul, dar nu şi angajaţii hotelului, care primesc câteva zile liber. În locul acestora, este adus integral personal, de la femei de serviciu la ospătari, de la recepţioneri la centraliste.
De obicei, poliţia locală este pusă aproape în întregime la dispoziţia grupului Bilderberg, şi uneori este mobilizată şi armata pentru a păzi locaţia. În cadrul discuţiilor nu se fac niciodată nici un fel de înregistrări, ci doar se fac nişte note foarte telegrafice privind subiectele discutate, dar fără a se menţiona nici un nume. Îndrăzneţii care s-au aventurat la aceste întâlniri pentru a afla ce se petrece acolo au sfârşit prin a fi răpiţi şi torturaţi.
Datorită existenţei unor astfel de grupări precum Bilderberg şi CRE – Consiliul Relaţiilor Externe, este evident că deciziile cruciale care vizează toate ţările de pe glob nu sunt luate în interiorul instituţiilor democratice abilitate în acest scop, ci sunt adoptate la aceste întâlniri şi apoi implementate în teritoriile vizate.
Direcţiile decise de grupul Bilderberg pot viza începutul unui război, iniţierea unei crize economice sau o perioadă de creştere economică, fluctuaţii monetare sau sociale, sau chiar gestionarea demografică a planetei. Aceste direcţii vor influenţa şi condiţiona hotărârile instituţiilor subalterne cum ar fi G8 sau guvernele diferitelor ţări.
Printre evenimentele puse la cale la conferinţele Bilderberg se numără înfiinţarea Uniunii Europene (discutată chiar la prima reuniune, în 1954), războiul din Iugoslavia, invazia Irakului, creşterea impozitelor în diferite ţări. Grupul hotărăşte şi politica Naţiunilor Unite, sau cine va câştiga alegerile în diferite state.
În final vom enumera câţiva din membrii grupului Bilderberg, pentru a ilustra implicarea concretă a acestora în viaţa economică şi politică a diferitelor ţări, precum şi în mass-media:
Jose Manuel Baroso, preşedinte actual al Comisiei Europene, fost prim-ministru al Portugaliei, membru al CRE-Consiliul Relaţiilor Externe.
Tony Blair, primul ministru al Marii Britanii
Frits Bolkestein, comisar european- Romano Prodi, fost preşedinte al Comisiei Europene, prim-ministru italian
Jacques Santer, fost preşedinte al Comisiei Europene, fost prim-ministru al Luxemburgului
Sir Leon Brittan, vice-preşedinte al Comisiei
Edith Cresson, fostă membră a Comisiei, fostă prim-ministru al Franţei, fostă ministru de comerţ, fostă membră a direcţiei Schneider
Alexandre Adler, consilier editorial la Le Figaro
Edward Balls, consilier al Trezoreriei în Marea Britanie
Francisco Pinto Balsemo, fost prim ministru al Portugaliei
Nicolas Beytout, redactor şef al Les echos
John R. Bolton, sub-secretar de stat al USA, pentru controlul armamentului şi securitate internaţională
Michel Bon, fost preşedinte France-Telecom
Willy Claes, ministru de stat, Belgia
Bertrand Collomb, preşedinte Lafarge
George A. David, preşedinte Coca-Cola, Grecia
Etienne Davignon, preşedinte Societe Generale de Belgique, fondator al Mesei Rotunde Europene
Thomas L. Friedman, scriitor de editoriale în New York Times
Svei Gjedrem, guvernator al Băncii Centrale a Norvegiei
Richard N. Haas, preşedinte CRE – Consiliul Relaţiilor Externe şi director al planificării în Departamentul de Stat USA
Stephen Harper, şeful partidului conservator, Canada
Mervzn A. King, guvernator adjunct al Bancii Angliei
Anna Lindh, ministru al afacerilor externe, Suedia
Paavo Lipponen, preşedinte al parlamentului, Finlanda
Mogens Lykketoft, preşedintele partidului social democrat, Danemarca
Thommaso Padoa-Schioppa, administrator al Băncii Centrale Europene
Anders Fogh Rasmussen, prim ministru al Danemarcei
Frack Riboud, preşedinte Danone, Franţa
David Rockfeller, administrator J.P.Morgan International, USA
Anthonz Ruis, preşedinte Heineken, Olanda
Otto Schily, ministru al afacerilor interne, Germania
Jean Claude Trichet, guvernatorul Băncii Franţei
James D. Wolfensohn, preşedintele Băncii Mondiale, USA
Robert Zoellick, reprezentantul USA pentru negocieri comerciale (AMI; AGCS; etc)
Sursa: infoCON.ro, http://manipularea.blogspot.com/
Un documentar despre Grupul de la Bilderberg, Societatea Secreta a Societatilor Secrete, cea care le subordoneaza pe toate celelalte.
Dezvalurile unui fost ofiter SIE cu privire la Bilderberg
Fostul ofiter SIE, Stelian Octavian Andronic, vorbeste despre existenta grupului Bilderberg în cadrul emisiunii ZIZ ZAG cu Ion Cristoiu, Antena3
In 1972, înaintea de vizita oficială a lui Ceaușescu în Olanda, Stelian Octavian Andronic, agent al serviciilor secrete, de informații externe, a primit ordin pentru a face fișele personale ale primului ministru, prințului Bernard, reginei Olandei și a altor personalități. În calitatea sa de consul, prim secretar și șeful secției consulare în Olanda, s-a întâlnit în Lion cu un ziarist care i-a furnizat informații cu privire la grupul Bilderberg și faptul că prințul garoafă (prințul Bernard al Olandei) era unul dintre creatorii grupului secret Bilderberg.
Transcriptul discuției:
Stelian Andronic: Atunci mi-a dat primele materiale referitor la grupul Bilderberg care a fost creat în Olanda. Bilderberg este defapt numele hotelului unde a avut loc sedinta de constituire a acestui grup, așa, și, binețeles și materiale pentru că grupul se întâlnește în fiecare an.
Ion Cristoiu: Se întâlnește și acuma?
Stelian Andronic: Da sigur, ultima a fost în Canada, întâlnirea grupului. Deci se întâlnește în fiecare an și grupul concentrează pe cele mai influente personalități din lume.
Ion Cristoiu: Și de unde știm noi câți sunt?
Stelian Andronic: Cam 100-120 sunt.
Ion Cristoiu: 100… Cam cine ar fi?Din care face parte și Benard
Stelian Andronic: Kissinger, Bernard… a murit Bernard. Dar a rămas fiică-sa, reginele, adică sunt un fel de titular sunt șefii casei regale olandeze.
Ion Cristoiu: [...] E secret? Se dă în presă că se întâlnește?
Stelian Andronic: Ultimele întâlniri s-au dat în presă, dar numai atat.
Ion Cristoiu: Am înțeles, s-au întâlnit și au băut o bere. [...]
[...]
Ion Cristoiu: Am revenit, un dialog, un taifas cu domnul consilier Stelian Octavian Andronic, domnia sa a lucrat 40 de ani în serviciile secrete ale României. Rămăsesem la momentul când lucra la Haga, la ambasadă în calitate de prim secretar, aia era acoperirea, defapt lucra la direcția de informații externe și rămăsesem, ne povesteați că înainte de a veni Ceauseșcu în Olanda, dvs. ați descoperit ceva despre un grup, grupul de la Bilderberg din care făceau parte o sută de personalități, spuneți că funcționează și acuma. Ce e cu grupul acesta, ce vrea el de la…
Stelian Andronic: Deci grupul a fost înființat în 1954, unul din creatorii grupului a fost și prințul Bernard, el s-a făcut, de unde și-a luat și numele, Hotelul Bilderberg, dintr-un orășel din Olanda. Conform celor declarate la prima ședintă de către prințul Bernard scopul acestui grup a fost creearea unui guvern mondial și crearea unei armate mondiale. Ulterior, la aceste deziderate s-a mai adăugat creeare unei religii noi de tipul New Age și grupul a continuat să functioneze și ultima ședintă după câte știu eu a fost în Canada. La grup participă personalități din întreaga lume, deosebit de influnete și unul din cei care a constituit grupul declara că sarcinile lui (a grupului) este acela de a difuza la conducerile lumii, adică la guverne și la preșidenții, părerile grupului în legătură cu diferitele probleme importante ale lumii. De exemplu la una din întâlnirile care a avut loc în perioada 73 când Ceauseșcu a vizitat Olanda, a fost discutarea problemei crizei petroliere declanșate în aceea perioadă, și hotărârea ca grupul să se ocupe cu preluarea în gestionare a acestor rezerve petroliere internaționale. De atunci a început…
Stelian Andronic: Spuneam mai înainte că înainte de sosirea lui Ceauseșcu a trebuit să fac niște fișe. În aceste fișe personale, a trebuit să vorbesc despre prințul Bernard, am vorbit numai partea oficială… De ce? Pentru că eu comunicasem prin telegramă anterior centralei date privitor la grupul Bilderberg. De acasă a venit o apreciere în sensul că e o informație documentară și nu prezintă interes deosebit. Pe mine m-a supărat chestia asta. Nu știa nimeni, dar pentru ei nu era deosebită și atuncea, în fișa făcută prințului Bernard, n-am trecut alte preocupări ale prințului despre grup și despre altele. Dar totuși în momentul când prințul a sosit în Olanda, deci în seara vizitei, în seara sosirii eu i-am pregătit o notă pe două pagini în legătură cu grupul, rolul prințului și așa mai departe pentru că se întâlnește cu prințul, în mod normal e obligația mea să îi spun că uite totuși ce e că… nu e o chestie din asta când spui că vrei să creezi un guvern mondial, nu e o treabă chiar de…
Ion Cristoiu: Da, corect, și era un lucru foarte important.
Stelian Andronic: Și atuncia am vorbit cu generalul care era anghiotantul președintului și i-am dat întru-n plic închis nota făcută de mine. În fiecare zi eu prezentam un buletin informativ pentru Ceauseșcu, în sensul că îi prezentam toatea comentariile care se făceau în legătura cu vizita lui și modul în care a fost primit și așa mai departe, în toate cercurile diplomatice [...] și atuncia i-am dat generalului și am spus: „Dă-o te rog președintelui pentru că e o chestie interesantă”. A luat-o, i-a dat-o și a doua zi când m-am dus să-i prezint buletinul a zis: „Uite nota înapoi”, dar zice: „fii atent, tovarășul a ordonat să distrugi nota și toate materialele care le ai în legătură cu treaba asta.”
Ion Cristoiu: Dar de ce?
Stelian Andronic: Păi nu a spus nimeni, nici astăzi nu mi-a spus. Așa, și eu m-am dus acasă, am deschis nota și culmea, pe notă era un V pus pe partea stângă cu un creion colorat și subliniat de fiecare dată Bilderberg și Bernard, Bilderberg și Bernard. Asta era o chestie diferită pentru că buletinele informative pe care i le prezentam, le primeam înapoi fără nici un fel de notă. Așa, am distrus documentele…
Ion Cristoiu: Asta înseamnă că citise…
Stelian Andonic: Păi categoric că a citit… însă nu mi-am explicat și nu îmi explic nici astăzi, deși am făcut unele presupuneri, de ce mi-a spus să distrug materialele. Culmea e că ulterior m-am întâlnit cu generalul pe culoarele ministerului, ne-am recunoscut unul pe altul, am dat mâna și el zice [semnul de duce degetul la buze] adică „taci din gură”.
Ion Cristoiu: Credeți că grupul a avut vreo legătură cu Târgoviște?
Stelian Andronic: Nu știu, nu bag mâna nici așa, nici așa.