wikiliki

România în prag de faliment şi de război civil! Șansele României s-au terminat astă vară. România e un avion rămas fără motor – adică fără sector privat. Şi în loc să se zbată să-l repornească, piloții au negat la început ca ar exista o problemă. Au zis ca motorul o sa pornească singur. Sau că vin alte avioane si trimit ei niște mecanici, sa rezolve problema. Evident, problema nu s-a rezolvat. Atunci echipajul le-a zis pasagerilor: dacă dăm toți din mâini ca păsările, sigur scăpăm. Ne trebuie solidaritate! (Serios, cam atât au valorat soluțiile anticriză ale PDL-ului). Acum a venit PSD-ul: lăsați-ne să pilotăm noi, că avem o soluție complet diferită: în loc să dăm din brațe ca păsările (hehe, ce proşti pdl-iştii ăștia!) vom roti brațele ca niște elice! E modern şi e revoluționar! Bineînțeles, tot o tâmpenie este. Singura soluție ar fi fost cea cerută de 2 ani de zile, chiar de către sectorul privat: dați-ne “benzină”, taică! Nu ne mai jupuiți de bani! Micșorați taxele şi impozitele firmelor! Schimbaţi Codul Muncii şi tăiaţi drepturile angajaţilor! Era foarte simplu. Acum însă e inutil. Oricine ar veni la conducere, vine degeaba. Avionul s-a apropiat prea tare de pământ si prăbușirea e inevitabilă. O explozie sângeroasă se va produce în următoarele luni. Ca să înceapă un război civil, o tara trebuie sa fie împărțită in grupuri de oameni care sa se urască intre ei pe viața si pe moarte. Condiția asta e deja îndeplinită. In România exista mai multe asemenea grupuri: pe de o parte este clasa politica, iar pe de alta parte este populația. Clasa politica disprețuiește populația României (deși varsă pe gura doar fraze patriotice). De 20 de ani, o fura cat poate. La rândul ei, populația ii urăște pe politicieni din adâncul sufletului (“toți e hoți, maica”) si abia așteaptă “sa înceapă ceva”. Si “ceva” o sa înceapă, chiar in aceasta iarna. Așa ca n-o sa găsiți pe nimeni care sa apere vreun politician si sa-l scape de la linșaj. Dar si clasa politică este împărțită in doua : pro-Băsescu si anti-Băsescu. Ăștia se împroașcă unii pe alții cu rahat, fără sa-si dea seama ca mirosul ii face pe toți respingători si le grăbește sfârșitul. Iar din punct de vedere economic, micul lor război este egal cu zero. N-are nici o legătură cu problemele României. Iar astea sunt doar grupurile mari. In plus, in fiecare județ si in fiecare cartier exista grupulețe care abia așteaptă sa se măcelăreasca unele pe altele, din motive total personale. Iar corupţia justiției si politiei (niște șpăgari nenorociți, care nu mai sperie pe nimeni) ii obliga pe oameni sa-si facă singuri dreptate. Amuzant e că băieţii din opoziţie au impresia că pe ei lumea îi iubeşte, şi că prăbuşirea statului înseamnă doar prăbuşirea PDL-ului. Asta arată cât de rupți de realitate sunt! De fapt, după prăbușirea guvernului Boc, următorul guvern nu va dura mai mult de 3 luni. Iar după aceea va începe haosul. România este deja în faliment. Singurul motiv pentru care falimentul statului roman nu a fost încă declarat, este ca nu exista o lege a falimentului de stat. Daca ar exista, firmele private si băncile care au bani de încasat de la stat, ar putea sa îl dea in judecata, si sa ceara chiar si azi executarea silita a datoriilor. Așa ca statul roman se considera foarte șmecher. In realitate, e doar foarte prost. Pentru ca acum politicienii se plâng de lipsa de încredere a mediului de afaceri, care a fost provocata chiar de către ei! Iar fără încredere, nu ai economie. Pai cum sa mai investești intr-o tara care abia așteaptă sa-ti fure banii si care își încalcă propriile legi când e vorba sa-si plătească datoriile? Uite ce încredere au oamenii de afaceri in Romania: • 2008: 8.5 miliarde de euro investiții străine • 2009: 4.5 miliarde investiții străine • 2010: 1 miliard investiții străine (pe primele 6 luni) Despre oamenii de afaceri români, ce sa mai vorbim? Încă 200 000 de firme au dat faliment in 2010. Iar Romania este acum pe locul 8 intre statele cu cel mai mare risc de faliment. Şi n-a fost pusa acolo din greșeală, sau dintr-o nedreptate, sau din ură pentru români. Din contră: își merita locul cu vârf si îndesat. 2010 a fost anul crizei. 2011 va fi anul haosului. Cine visa ca se sfârșește criza, sa viseze in continuare. Criza nu s-a terminat, nici in Romania, nici in străinătate, pentru ca nici o tara n-a renunțat încă la cancerul care a provocat-o: protecția sociala. Adică cerșetoria politicoasa, încurajarea incapabililor si putorilor. Ce-i drept, Marea Britanie a tăiat 50% din cheltuielile guvernamentale cam in toate domeniile (comparați cu doar 25% cat a tăiat Romania, si doar din fondul de salarii). Angela Merkel a anunțat “cel mai dur program de austeritate din istorie” (cu zeci de mii de funcționari si militari concediați). Iar in Spania, premierul socialist Zapatero a concediat si funcționari si a si redus drepturile tuturor angajaților din Spania, ca sa ii ajute pe patroni (in special firmele mici si mijlocii). Aceste masuri sunt mult peste ce a îndrăznit Romania. Dar tot nu sunt suficiente. Scăderea economiei si a nivelului de trai a europenilor va continua. Uneori mai încet, alteori mai repede, dar va continua. Pana când? Pai pana când mărfurile europene vor ajunge competitive fata de cele chinezești. Ceea ce înseamnă si un nivel de trai comparabil cu cel al chinezilor. Ca le place sau nu europenilor, nici nu mai contează. Economia globala se echilibrează singura. Echilibrarea economiei înseamnă însa violente de strada, falimente, sinucideri, încălcarea Constituției, chiar dezmembrarea unor tari. Nu putem ocoli asta. Am mai spus deja ca popoarele cu o gândire socialista (ca Grecia, Franța, sau Romania) vor avea de suferit cel mai mult, pentru ca se vor tine de demonstrații, în loc să se apuce de muncă multă pe bani puţini. In schimb, in SUA, Marea Britanie sau Germania (care au luat deja masuri mult mai dure) n-ați auzit de demonstrații si lupte de strada. Iar eu sper sa nici nu auziți. Si cam asta e limita maxima a optimismului meu. Cât despre România? Ea nici măcar nu intră în categoria ţărilor care mai au vreo șansă de scăpare. Atunci ce e de făcut? Stăm şi așteptăm să murim? Nicidecum! Oamenii de afaceri pot să facă un lucru foarte simplu: să-şi protejeze capitalul. Banii valorează in 2010 mai mult ca în 2009, si mai puțin ca în 2011. Prețul caselor si al chiriilor s-a prăbușit la jumătate faţă de 2008, şi tot scade. La fel şi valoarea afacerilor. Băncile sunt disperate. Încearcă să îi execute pe datornici, dar la licitații nu se prezintă nimeni. Profitați de disperarea lor! Așa că ţineți de fiecare ban! Concediați cât mai mulți oameni! Scădeți la maximum salariile celor rămaşi! În 2011 o să cumpărați toată România pe doi lei găuriți. Asta, dacă vreți să mai faceți vreodată afaceri în România – ceea ce nu prea merită! Pentru că un restaurant în Spania a ajuns să se vândă cu 9000 de euro. O firma de training la Viena, cu numai 3000 de euro! O firma de turism în Londra, cu 12 000 de euro. Iar preţurile scad în continuare, pentru că nu sunt cumpărători. Așa că așteptați, relaxați-vă, că o să aveți de unde alege. Protejați-vă capitalul şi lăsați statul român să moară de foame! In fond, şi-a făcut-o cu mâna lui!